Gânduri: Educația de ieri și de azi

Provocările perioadei în care trăim, dezinteresul pentru şcoală al elevilor şi permanenta transformare a lumii din jurul nostru ne cer să ne reorientam mereu și să ne restructurăm modul de abordare, în primul rând readaptându-ne noi înșine. Educaţia este foarte importantă şi nu este legată strict de orele din programul zilnic de la şcoală. Un copil învaţă şi din activităţile extraşcolare, şi din participarea la proiecte, şi din timpul petrecut alături de părinţii săi.

Privesc pe fereastră şi frunzele care plutesc spre pământ îmi fură gândurile. A mai trecut un anotimp… De câte ori am cântat ”Bate vântul frunzele”? Nu le mai pot număra, aşa cum nu pot număra frunzele! Fiecare frunză, un gând. Fiecare gând, o bucurie. Fiecare bucurie, o provocare. Fiecare copil, un destin.
Dacă nu ai înţeles până acum, îţi dau mai multe amănunte. Am mai mult de 200 de copii şi nu sunt o mamă eroină! Ei sunt elevii mei din ultimii 30 de ani. Ei sunt bucuriile şi întristările mele, provocările şi  reuşitele mele. Sunt  învăţătoare, un om sensibil, implicat, responsabil şi serios.

Să vorbim despre educaţie. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost însoţiţi de educaţie, importanţa acesteia sporind cu fiecare generaţie. Educaţia reprezintă fundamentul vieţii oricărui om cu ajutorul căreia s-au putut dezvolta percepţia despre lume, gândirea, stilul de viaţă, conservarea valorilor sociale, dar şi spirituale.

Unul dintre rolurile cele mai importante ale educaţiei este acela de a influența, transforma și dezvolta personalitatea indivizilor. Procesul aceste este influențat atât de factorii genetici, cât și de mediile educogene în care individul se află la un moment dat.

Educaţia din perioada comunistă versus educaţia de azi? Educaţia presupune două persoane: una care doreşte să împărtăşească ceea ce ştie şi una care doreşte să primească darul de preţ – ştiinţa celuilalt. Contează oare în ce epocă se întâmplă acest lucru? Contează vârsta învăţăcelului? Contează instrumentele de lucru? Sunt importante regulile impuse de un sistem?

Îmi amintesc că aveam 43 de copii în sala de clasă, iar eu aveam doar 18 ani, prospăt absolvent al Liceului Pedagogic. Am reuşit să fac lucrurile bine pentru că am vrut să-i învăţ, iar ei au vrut să înveţe. Nu aveam computer, nu aveam proiector, nu aveam internet şi mulţi nu aveau un sandviş cum şi-ar fi dorit. Şi totuşi… aveau cărţi, aveau prieteni, aveau timp să facă teme, aveau încredere în oamenii mari. Nu veneau părinţi la şcoală să se plângă de frigul din şcoală, de drumul lung pe care copiii îl parcurgeau până la şcoală sau de prea multe teme! Şi toţi învăţau să scrie, să citească, să socotească.

Să revin în prezent. Am 25 de copii în clasă. Am bănci noi, am computer, proiector, legătură la internet. Am copii îmbrăcaţi modern, care vin la şcoală cu maşina părinţilor, au ghiozdane cu roţi, tabletă şi telefon. Sunt ocupaţi, fac diferite sporturi, se joacă la locuri de joacă, vorbesc pe Facebook sau Skype. Ştiu multe lucruri şi se pot lăuda că dacă nu ştiu, caută pe internet. Au la televizor programe de desene animate de 24 de ore, au CD-uri cu filmele preferate, merg la spectacole de teatru pentru copii, la cinematograf…

Aş putea continua, dar parcă vorbeam despre educaţie. Ce învaţă copiii zilelor noastre? Ne dorim să-i pregătim pentru viaţă, să-i lăsăm să aleagă ce-i interesează, să trieze informaţiile care îi bombardează, să facă ceea ce noi vrem de la ei. Şi uităm că sunt totuşi copii! E adevărat că învaţă repede, sunt de mici obişnuiţi cu tehnologia, dar nu au răbdare, nu-şi ordonează dorinţele, sunt mereu nemulţumiţi, nu au timp să se joace. Temele au devenit  interzise sau opţionale, învăţăm din clasa întâi să adunăm trecând peste ordin, din clasa a doua citim texte de  două pagini, dăm teste de evaluare naţională, participăm la concursuri judeţene sau naţionale, dar copiii noştri nu ştiu să se joace, nu ştiu să şoptescă, nu au răbdare să asculte o poveste, nu cântă şi nu se joacă afară. Cărţile nu le mai sunt prieteni, li se pare că şcoala e un alt tărâm de joacă. Creştem copii independenţi, care ştiu să spună ”Nu vreau!” şi care nu ştiu ce este mila, generozitatea, ajutorul sau prietenia.

Aici intervine relaţia părinte-învăţător. Fiecare îşi are rolul său, dacă nu se lucrează în echipă rezultatele nu vor fi cele aşteptate. Îi apreciez pe acei părinţi care insuflă copilului dorinţa de a şti, dorinţa de a intra în competiţie corectă cu ceilalţi. Ei sunt cei care ”construiesc” un copil modern: informat, curios, serios, creativ, implicat în propria formare. Sunt bucuroasă când părintele îi oferă copilului ocazia să înveţe, în situaţii diferite, când îi acordă o parte mai mare sau mai mică din timpul său, îl învaţă semnificaţia binelui, să fie tolerant şi să iubească natura.

Învăţarea transdisciplinară din şcoala zilelor noastre îi ajută să se ancoreze mai bine în prezent. Învăţarea bazată pe joc, mişcare, muzică se apropie mai mult de necesităţile copiilor de 6 ani. Consider că foarte important este să nu lipsească din activitatea unei zile muzica, desenul şi mişcarea. Cred că de mare ajutor sunt obiectele specifice vârstei: covorul, jucăriile, expoziţia cu desenele lor, colţul cu plante şi bineînţeles computerul. Mi se pare însă că le cerem uneori să crească prea repede, să fie mai maturi decât ar trebui.

Educaţie se face şi prin activităţile extraşcolare. Acţiunile de acest fel scot la iveală sufletul copilului, iniţiază prietenii, descoperă pasiuni, îndrumă interese. Învăţătorul este cel care alege felul activităţii, locul de desfăşurare, formează echipe şi sugerează teme de cercetare. Prin astfel de activităţi elevii vor învăţa să aprecieze frumosul, să iubească şi să protejeze natura. Vor  participa la concursuri judeţene sau naţionale, vor scrie poezie sau proză, vor recita, îşi vor dori să fie actori, să cânte şi să danseze. Orice copil este special dacă i se crează condiţii să arate de ce este special! În activităţile extraşcolare îşi urmează dorinţele şi aspiraţiile personale datorită încrederii inspirate şi curajului insuflat de învăţător. Orice activitate coborâtă din minte în sufletul copilului are o frumuseţe aparte! Îl învaţă să fie curios, să descopere, să aprecieze, să aleagă, să fie creativ, să pună în valoare ceea ce are. Valenţele informaţionale şi corelative ale activităţilor extraşcolare sunt multiple. Ele devin eficiente dacă au constanţă şi atractivitate. Definitorie este dorinţa cadrului didactic de a pune în valoare calităţile elevilor săi în orice moment, în orice loc, cu orice ocazie.

Cât de multe pot învăţa participând la proiectele de pe platforma eTwinning! Platforma eTwinning a fost lansată la 14 ianuarie 2005, cu scopul de a facilita parteneriatele între instituţii de învăţământ preuniversitar din Europa. Începând din octombrie 2007, acţiunea eTwinning a început să fie derulată şi în România, sub coordonarea Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, apoi şi cu sprijinul Centrului pentru Inovare în Educaţie. Cele două instituţii acţionează în parteneriat ca „Centru Naţional eTwinning”.

Scopul principal al acţiunii eTwinning este acela de a facilita comunicarea şi colaborarea între şcoli din ţările membre ale Uniunii Europene, implicând cadrele didactice şi elevii în activităţi noi de învăţare: crearea de diverse produse educaţionale care implică utilizarea noilor tehnologii şi în elaborarea cărora colaborează cu echipe din alte ţări. Pe termen lung, se urmăreşte îmbunătăţirea competenţelor de utilizare a noilor tehnologii (atât în cazul cadrelor didactice, cât şi în cazul elevilor), îmbunătăţirea comunicării în limbi străine (competenţă de bază în Uniunea Europeană – comunicarea în cel puţin două limbi străine), cunoaşterea şi dialogul intercultural.

Copiii din clasele mele au participat cu plăcere la proiectele desfășurate. Scopul acestor proiecte a fost obţinerea unor cunoştinţe reciproce despre parteneri: ne-am ascultat unii pe alţii, ne-am văzut, ne-am informat cu privire la eroii noştri, am schimbat felicitări de Crăciun,  ne-am jucat, am găsit noi modalități de comunicare, ne-am trimis cărți poștale, desene, picturi, fotografii.

Ce am câştigat? Am sădit în copii sămânța unor virtuți, a unor valori esențiale dezvoltării precum generozitatea, responsabilitatea, onestitatea, respectul, comunicarea, altruismul, leadershipul și acțiunea. Am stabilit o ierarhie a valorilor, iar aceste proiecte europene mi-au oferit ustensile pentru a aplica la clasa și a împărtăşi copiilor într-un mod special  principiile care stau la baza sistemului de educaţie.

Sunt încântată că am avut ocazia să cunosc oameni și culturi noi, copiii să-şi facă prieteni noi, să iau contact cu metode și tehnologii noi care să îmi permită să pun în practică şi să aplic la clasă un alt mod de predare mai apropiat de elev, axat pe priceperea și dezvoltarea fiecăruia. Unii au desenat, alţii au pictat, au exersat conversaţia în limba engleză, au ascultat melodii cântate de copii din altă ţară, au trimis şi au primit cărţi poştale şi felicitări.

Pe platforma eTwinning au loc discuţii şi dezbateri, se lucrează în grup şi se desfăşoară activităţi cu aplicabilitate în clasă.  Principalul avantaj al platformei îl reprezintă suportul pentru derularea de proiecte. Recomand şi susţin o altfel de educaţie. Am astăzi copii talentaţi, care pictează, desenează cu mare plăcere şi citesc. ”Lumea colorată” în care trăiesc le aduce  premii la concursuri de creaţie plastică, prieteni noi pe platforma  eTwinning, o expoziţie pe coridoarele şcolii, plăcerea de a petrece 5 ore la şcoală alături de colegi şi activităţi ce le luminează sufletul şi mintea, le deschid porţile spre lumea de mâine.

Covorul meu de frunze a adunat multe gânduri bune şi împliniri, dar copacul rămâne uneori gol. Eu… renasc cu fiecare frunză nouă şi mor cu fiecare umbră de pe chipul copiilor mei ca să renasc iar și iar… ca un copac în primăvară!